Țara cu un singur gras

Adelin Petrișor descrie, nu foarte strălucit ca scriitor, o serie de vignete din săptămâna sa în RPDC, unele amuzante, altele, majoritatea (doar) triste. Când le asamblezi însă pe toate, ca pe un puzzle, rezultatul este o imagine absolut înfiorătoare, îngrozitoare dincolo de cuvinte.
Cu atât mai mult cu cât pentru noi este un ”viitor alternativ”, un ”ce-ar fi fost dacă” (nu-i împușcam în 89 pe Kim-ii noștri).
Cartea e cu atât mai de impact dacă o citești în două chei specifice, una fiind cea de a fi trăit direct în vremurile cu ”omagii conducătorului iubit” și cartelă, dar fără căldură, curent, apă caldă sau încredere.
O cărticică recomandată tuturor românilor.