Cain

Cain calatoreste prin timp si rescrie Vechiul Testament. Dialogurile dintre Cain si Dumnezeu mi-au amintit de cele dintre Jupiter si Oreste din Mustele. Avem, in fapt, un mic manual de antiteologie, mai profund decat cel oferit de Onfray. Mi-ar fi placut ca textul lui Saramago despre Avraam sa fie accesibil lui Kierkegaard si cel despre Iov lui Sestov. De fapt, critica pe care o efectueaza Saramago sacrificiului lui Isaac este mult mai radicala si mai profunda de cat cea operata de Dawkins!

“l-am omorat pe abel pentru ca nu puteam sa te omor pe tine” (32)
“domnul i-a poruncit lui avraam sa-i sacrifice propriul fiu, a facut-o cu desavarsita naturalete, asa cum ceri un pahar cu apa cand iti e sete” (72)
“[avraam], frustratul calau” (75)
“Istoria oamenilor e istoria neintelegilor lor cu dumnezeu, nici el nu ne intelege pe noi, nici noi nu il intelegem pe el.” (81)
“copiii [din sodoma] erau nevinovati” [!!!] (89)
“daca dumnezeu n-are incredere in oamenii care cred in el, atunci nu vad de ce oamenii acestia ar trebui sa se increada in el” (123)
[Citatele sunt dupa editia de la Polirom.]