Cucamonga

Demonadologia, ultima parte a strălucitei cărţi Cucamonga, publicată de Iulian Tănase la Herg Benet, este o realizare subtilă al acestui important scriitor contemporan de avangardă. Demonadologia este o pastişă după celebrul tratat leibnizian, ironizat în epoca sa de Voltaire. Tănase propune un joc intelectual superior, pe care îl desăvârşeşte prin intermediul unei interesante combinaţii de logică, matematică şi poezie. Îl vom urmări îndeaproape:

„Demonada este ... particula lui Demonezeu.” (s.a.) (1) Acesta este punctul de plecare.

„ ... [D]emonade[le] sunt adevăraţii atomi ai naturii răului şi, într-un cuvânt, elementele lucrurilor care alcătuiesc cea mai rea dintre lumile posibile.” (s.a.) (3) Schopenhauer, un alt critic acerb al lui Leibniz, considera că trăim în cea mai rea din lumile posibile. Chiar dacă nu este o afirmaţie ce se poate dovedi ştiinţific (cum arată celelalte lumi posibile?), avem de-a face cu un adevăr al coşmarului, care în momentele de suferinţă intensă, este plauzibil.

„Răul este etern. Mai mult, în cea mai rea din lumile posibile, răul este etern, necesar şi suficient. În schimb, binele, în această lume, este tern, contingent şi insuficient.” (4) Am extras acest pasaj pentru inspirata antiteză etern-tern dar şi ideea (dacă trecem dincolo de masca parodiei) contingenţei binelui merită evidenţiată. De multe ori, dacă faci binele, eşti considerat un imbecil şi un fraier. „Îţi faci de lucru”, cum se spune în limbaj cotidian. Pe când o aplicare discretă, abilă a răului, iscusită ca o împunsătură de cuţit, rezolvă o întreagă melodramă.

„Demonadele nu au o relaţie strânsă decât cu conştiinţa răului. Cine a spus că răul se naşte din ignoranţă s-a înşelat.” (14) S-au înşelat, deci, platonicienii şi creştinii. Nu s-a înşelat Dorian Gray.

Mai multe aici:
http://egophobia.ro/?p=8567.