Disperare

Să presupunem că omor o maimuță. Nimeni nu se atinge de mine. Să presupunem că e o maimuță deosebit de deșteaptă. Nimeni nu se atinge de mine. Să presupunem că e un tip nou de maimuță – o specie fără păr, vorbitoare. Nimeni nu se atinge de mine. Urcând cu circumspecție aceste trepte subtile, aș putea urca până la Leibniz sau Shakespeare și i-aș putea ucide, și nimeni nu s-ar atinge de mine, căci ar fi imposibil de spus unde s-a trecut frontiera dincolo de care sofistul dă de necaz. (265)