Două tratate filozofice. Viața și filozofia lui René Descartes

Daca pornesti de la indoiala absoluta si imediat ajungi la dovedirea existentei lui D-zeu, inseamna ca indoiala este doar o strategie, un scepticism ce se “inchide” in credintza. Dezamagitor, pentru ca “noaptea intunecata” a lui RD promitea. Mai mult, de ce sa nu fii paranoic pana la capat si sa te indoiesti de “eu sunt”? Poate ca suntem toti un vis in mintea unui zeu care nu poate sa se trezeasca. Din perspectiva marelui egalizator, sub spectrul mortii care patruleaza ca un corb, suntem toti vis, Maya, iluzie. Romanticii au stiut sa duca pana la capat tensiunile pe care RD abia le presimtea. Rationalismul cartezian poate sa se lipseasca de D-zeu. In ciuda obedientei flosofului, anumite pasaje vestesc necesitatea ateismului. Totusi - si asta este alta discutie - alianta dintre ateism si ratiune e triviala.