Poeme cu lupi

Blestem

Plouă-n imagini care dor,
plouă pe cei ce sunt și mor,
plouă pe umbra celor vii,
Pe noaptea din care-o să-nvii,
plouă pe umbra lui Icar,
subțire gând ce urcă-amar,
plouă pustiu, încet și trist,
pe trupul viu al unui Crist,
cu jumătăți din trupul meu,
pe-njurătura lui Dumnezeu,
pe sânii viforiți de dor,
pe cel din urmă muritor,
plouă pe orice fel de semn,
plouă pe crucile de lemn,
plouă pe cel mai crunt blestem,
plouă pe ceea ce suntem,
plouă pe cei ce sunt
în negre buze de mormânt,
al meu e trupul ce nu-l știu,
al meu e ochiul cel pustiu,
plouă-n amonte și-n aval,
plouă în tigvele de cal,
plouă în ochiul meu ateu,
plouă în veșnic trupul meu.

Veni-va oare încă o zi
când lupii morți de vor trezi? (55)