Să alergi sau să mori. Jurnalul unui campion

Cartea este construită din capitole separate unul de altul, în care se prezintă câteva din marile performanțe sportive ale lui Kilian: traversarea Pirineilor, Ultra-Trail du Mont Blanc, dus-întors pe Kilimanjaro și altele. Sunt recorduri mondiale pe rute grele sau inimaginabile (Pirineii au 800 km lungime).

În mod normal acest gen de literatură este un deliciu pentru mine, ca amator de sporturi montane și începător în trail running. Din păcate nu a fost la fel și cu această carte. Este de admirat că autorul a scris-o singur, fără să apeleze la cineva care stăpânește tehnica scrisului (cum este Open a lui Andre Agassi - o carte excepțională), dar în ciuda aventurilor palpitante relatate, cartea trenează. Nu mi-a plăcut nici titlul, mi se pare un clișeu. Moartea din titlu nu intervine în text, nici măcar moartea spiritului.

Capitolele încep brusc și în același stil, cursele sunt relatate după același tipar - durerile din corp, lupta minții cu corpul, efortul, filozofia vieții. Mi-ar fi plăcut să primesc detalii tehnice legate de alimentație, energizante, hidratare, pregătirea fizică, total urcări și coborâri, viteza medie. Mi-ar fi plăcut să existe personaje mai bine reprezentate, chiar dacă a alergat singur toate aceste curse. Singurul personaj care merită atenția este Alba, iubita lui, care îi și reproșează lui Killian la despărțire că se idolatrizează, că nu mai simte.

Deși autorul atinge teme importante (de ce aleargă, ce este competiția, ce este fericirea), o face într-un mod oarecum naiv. Cititorii acestei cărți sunt sportivii sau pasionații de munte, de aceea cred că informații concrete, tehnice, ar fi fost binevenite. Cu toate acestea, fiind scrisă de marele Kilian Jornet, cartea îl aduce pe acesta mai aproape, îi expune slăbiciunile, ambițiile, eforturile și suferințele necesare pentru a realiza marile performanțe.

Later edit: am aflat că a doua lui carte, “Frontiera invizibilă”, este mult mai bună, aștept să o citesc.