Iulia

“Asa cum nu exista niciun motiv sa faci ceva, nu exista niciun motiv nici sa nu faci ceva; ca moartea este inevitabila, asa ca nu am niciun motiv sa ma predau în fata fricii, rușinii și a regretului, din moment ce oricum nu exista nimic; și ca evitând mare parte din scurta mea viata orice a fost dureros sau inconfortabil, am evitat de fapt sa trăiesc cu adevărat. “

Unfortunately, I haven't read Dostoievski before. I always thought his books are waaay too long for me. But I was wrong! I loved it: the complex characters, the fact that it made me stop and think about the meaning of the word “human”, the way he presents our darkest and deepest impulses, the study of society... The whole book was an emotional roller-coaster; I wasn't expecting an ending that would make me smile, but it did. In the end, love is what transformed him and gave him hope that he will be able, after seven years, to live. Fascinating. I can't wait to read more of his books!

2.5

Minunata.

În timp ce citeam, mi-am amintit (și nu o singură dată) de beția de neologisme pe care profesoara mea de română a definit-o ca fiind “utilizarea abuzivă a neologismelor (care au adesea sensuri limitate), din dorința de a epata, efectul fiind unul ridicol (de prețiozitate) “. Pasajele pline de cuvinte pe care nu le-am înțeles și pe care nici nu m-am străduit să le caut în dicționar, le-am citit cu voce tare și le-am considerat un fel de exerciții de dicție. Ele m-au făcut să nu dau 5⭐.
Însă, de multe alte ori, am simțit că autoarea vorbește pentru mine, că am găsit “încă un fragment pentru marele meu puzzle în care să mă recunosc, întreagă.”

„M-a jefuit! M-a anulat! Tot ce am gândit e acolo. Și tot ce am simțit. Și tot ce sunt! Nu sunt decât o fantomă. O las deoparte îngrozită. Și fug de ea. Mă fac c-o uit.
Te-ntorci precum un criminal la locul faptei. Citești ca și cum te-ai uita pe gaura cheii, ca și cum ai asculta la ușă. Te liniștești. Căci dincolo doar voci străine, iar ritmul - străin de cel al respirației tale.“

„Cărțile se ciuruiesc după ce le termin. Le mănâncă lumina asta vorace. Care nici nu e lumină. Și ceea ce rămâne sunt doar frânturi care au directă legătură cu mine. Asta mi se întâmplă întotdeauna.”