Cioburi de onoare

Cartea asta ar fi scenariu perfect pt un blockbuster de Hollywood. Și nu spun asta ca un compliment.
Ea e slabă, dar puternică, noroc mare că o prinde el, militarul dur și aspru, dar sensibil. Apoi o prinde unul rău, care o leagă ca să o violeze și tortureze... dar scapă miraculos! O, vai! Iar în ușă, un minut mai târziu, coincidența dracului, militarul dur. Dar sensibil, firește.
50 shades of grey sub o spoială de sf, care și ăla e mediocru și a îmbătrânit prost.
Steaua e pentru scriitura bună, copertă și traducere, că pt idei, personaje, poveste, fundal etc. nu o merită nici pe aia. Bujold m-a impresionat în fantasy cu trilogia Chalionului, dar în SF văd că e sub orice critică.
Și apropo, dacă voi credeți că 6 nave au consemn să mențină o poziție și pleacă toate de nebune după un intrus... nu ați trecut niciodată prin armată. 1. Nu suntem niște tâmpiți ușor de păcălit de civili, cum tot crede madam Naismith/Bujold; 2. 99% din militărie constă în repetarea și respectarea de proceduri; ar fi avut cu certitudine una pentru situația ”neașteptată” când cineva caută să străpungă blocada, și nu ar fi fost infantilă. Oricum, lista mea de nemulțumiri e mult mai mare, nu o mai lungesc aici. Nu voi citi și Barrayar, deși o am.
Aceată carte m-a iritat ca sefist (nu e sf, ci romanță de Acasă tv) și m-a jignit/enervat constant ca ofițer. Bine, eu poate-s doar dur și aspru, nu și sensibil...