Dulceața de caise

Pe de-o parte, povestirile reușesc foarte eficient să aibă un efect psihologic extrem de puternic: fiecare m-a lăsat plin de furie, scârbă, ură și amărăciune față de stalinism și jegurile de oameni care au ieșit atunci la suprafață (ca peste tot când s-a impus ideologia cea mai criminală și ticăloasă din istorie).
Pe de altă parte, strict literar majoritatea sunt real proaste: curg greoi și sacadat, un fel de rapoarte mai degrabă, nu au personaje conturate, multe nu au o poveste în sens narativ. Surprinzător la Soljenițîn, care în ”Arhipelag”are un har deosebit de povestitor.
Aici textele sunt mai degrabă un fel de vignete semi-documentare, ceva între literatură, memorialistică și istorie, fără a fi cu succes niciuna dintre acestea.