Rusia lui Putin

Cartea aceasta (scrisă în 2003, între timp situația s-a agravat enorm) lasă un gust incredibil de amar (și înspăimântător); șocant pentru mine a fost că lectura ei s-a simțit fix la fel ca numeroasele memorii din gulag sau despre persecuțiile staliniste pe care le-am citit - în esență, răul profund și formele sale de exprimare erau fix, fix aceleași și uitam frecvent că nu citesc despre 1937... ceea ce este înfiorător (rușii par bolnavi incurabil și generalizat de cel mai profund rău din istorie și cred că occidentalii nici măcar acum nu realizează cu ce metastază contagioasă fac afaceri).
Bonus: mi-a schimbat perspectiva asupra războiului din Cecenia, chiar și eu înghițisem propaganda cu „cecenii islamiști răi, rușii au făcut ce au fost nevoiți să facă”. Nici vorbă...
De ce doar 3/5? Autoarea era jurnalistă de investigație; partea de investigație i-a ieșit incredibil de bine, la câte ițe și rețele divulgă aici cu nume și prenume (și au omorât-o pentru acest curaj); dar partea de jurnalism nu: cartea-i o colecție de vignete, scrise fiecare absolut mediocru (nu are „condei”) și uneori plictisitor și pierdut în detalii inutile; iar acestea nu sunt asamblate în nimic, cititorul e lăsat să tragă singur concluzii, dar ies dezlânate, fiindcă nici mozaicul conturat nu are niște linii definite.