Sub steaua infraroșie

O surpriză plăcută. Am pornit de la premisa (precizată autorului din start) că nu îmi va plăcea, fiindcă include romance; mi s-a confirmat într-adevăr că nu pot citi romance nici în SF, dar per total cartea chiar mi-a plăcut, deși am abordat-o cu prejudecăți. Eu am perceput-o cu un amestec din ceea ce am simțit citind ”Solaris”, respectiv ”Întâlnire cu Rama” (asta e un compliment major, ambele sunt foarte, foarte bune), dar cumva românească sau cel puțin estică (nu pot pune punctul pe i de ce, nici nu-s foarte sigur dacă asta e o laudă sau critică). A dozat foarte bine misterul și evoluția poveștii, astfel că m-a păstrat captivat până la final, cu interesul constant treaz.
Scriitura este foarte fluentă, dar și cu ritm bun (nici fraze prea lungi, nici propoziții scurte sacadate). Formula de adresare directă în care este scrisă nuvela mie personal nu mi-a plăcut niciodată și îmi păstrez opinia, dar aici este un truc inteligent necesar datorită structurii ideii de bază. Proporțional, mi s-a părut cam puțin dialog comparativ cu textul narativ, ceea ce a limitat și expunerea personajelor, și a și încetinit nițel ritmul general. Personjele nu mi s-au părut suficient conturate, deși relațiile dintre ele evoluează credibil și bine creionat. Reacțiile personajului Erig, deși poate enervante, sunt perfect credibile și naturale tipului său de personalitate, din păcate atât de răspândită la bărbații est-latini (nesigur, se sprijină mereu pe câte o femeie, nu are încredere în el).
Planurile sunt alternate coerent; mie cel de romance mi s-a părut inutil și numai bun de sărit, dar la asta sunt, repet, subiectiv. Spre surprinderea mea, totuși, romance-ul nu este exagerat nici ca spațiu alocat, nici ca expresie, fiind destul de piano; tot spre surprinderea mea, prea multă mi s-a părut mai degrabă partea de știință hard. Eu cred că o parte din ea putea lipsi și în general textul mi s-a părut prea explicativ: l-aș fi vrut mai lacunar pe expuneri, chiar sub riscul de a fi mai criptic. Pe de altă parte, mi-aș fi dorit mai multă poveste după trecerea dincolo (sunt vag ca să nu spoileresc) așa că am simțit că parcă ansamblului îi lipsește o bucată considerabilă.
Pentru mine, din nou strict subiectiv, partea de romance a fost prea mainstream și am perceput-o ca pe o distragere de la cea de SF; în plus, unele părți de trăiri/simțiri mi s-au părut lungite. Partea de hard-SF mi-a plăcut la nebunie și îmi permit să visez la o carte a lui Lamba care să extindă mult nuvela într-un roman SF de explorare/prim-contact, renunțând la amor. Faptul că ”ce”-ul, ținta expediției rămâne un mister, la fel ca și un anumit eveniment de final (nu fac spoiler), mi-a plăcut și mi s-a părut foarte potrivit: iată, spațiul cosmic este de nedescifrat – perfect credibil pentru cum va fi când vom ieși ”out there”.
Concluzie: Per total, ”Sub steaua infraroșie” s-a dovedit o carte foarte bună chiar și pentru cineva care a pornit setat cu gândul că nu o va agrea deloc. Mi-a confirmat că din generația nouă pentru mine Lamba e principala destinație când vreau să citesc SF pur și concret (și asta vreau mereu); și m-a frustrat, pentru că m-a făcut să-mi doresc foarte mult romanul hard-SF care ar fi putut fi, mai extins și fără (sau măcar cu mult mai puțin) romance. Nota 5/5 pt carte, -1 de la mine, subiectiv, pt romance.